Definita cuvantului curea
CUREÁ, curele, s. f. 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; spec. o astfel de fâșie folosită ca cingătoare. ◊ Expr. A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul; b) fig. ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Înv. și pop.) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; p. ext. fâșie lungă și îngustă de pământ. – Lat. corrigia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu curea
inchiderea necontrolata a pleoapelor Vezi definitia »
peltea de struguri Vezi definitia »
DÓISPREZECELEA, DÓUĂSPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al unsprezecelea și al treisprezecelea. ◊ Expr. În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment. [Var.: (reg.) dóisprecelea, dóuăsprecea; dóișpelea, dóuășpea num. ord.] – Doisprezece + le + a. Vezi definitia »
VÂZDOGEÁ, vâzdogele, s. f. Diminutiv al lui vâzdoagă. – Vâzdoagă + suf. -ea. Vezi definitia »
CĂRĂREÁ, cărărele, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -ea. Vezi definitia »