CARBOLINÉUM s. n. produs din distilarea cărbunelui de pământ, folosit ca insecticid, la impregnarea lemnului etc. (< fr. carbolineum) Vezi definitia »

BÚCIUM¹, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Var.: búcin s. n.] – Lat. bucinum. Vezi definitia »

ARCOSÓLIUM s. n. Nișă funerară într-o catacombă. – Fr. arcosolium. Vezi definitia »

BITÚM s. n. 1. rocă lichidă în scoarța pământului din hidrocarburile de țiței, folosită la bitumaj și la fabricarea unor lacuri, izolanți etc. 2. (arte) culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. (< fr. bitume, lat. bitumen) Vezi definitia »

CERÍTHIUM s.m. (Zool.) Moluscă gasteropodă cu cochilia alungită, în spirală, cu striații. [< lat. cerithium]. Vezi definitia »