Definita cuvantului curpen
CÚRPEN, curpeni, s. m. 1. Mlădiță lungă și subțire a viței de vie sau a altei plante agățătoare, care se încolăcește sau se agață de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante târâtoare ca dovleacul, pepenele etc.; p. ext. ramură tânără și flexibilă. 2. Arbust cu tulpina subțire, agățătoare și ramificată, cu frunze compuse, cu flori mari, violete sau albe, în panicule (Clematis vitalba). – Cf. alb. kurpen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu curpen
BELLINGSHAUSEN 1. Faddei Faddeevici B. (1778-1852), navigator și explorator polar rus. Amiral. A condus expediția antarctică rusă și a descoperit, împreună cu M.P. Lazarev, continentul Antarctica (1819-1821). 2. Mare în S Oc. Pacific, în apropierea coastelor Antarctidei, între Țara Graham și Țara Ellsworth, între 75 și 98º long. V și 70-72º lat. S, acoperită de cîmpuri de gheață și aisberguri; c. 487 mii km2. Ad. max.: 4.115 m. Salinitate: 33,5‰. 3. Arh. coraligen nelocuit, în Oc. Pacific, în NV ins. Societății. Vezi definitia »
GRÁBEN s.n. (Geol.) Compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii paralele. [< germ. Graben , cf. fr. graben]. Vezi definitia »
PERÉN, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani fără să fie nevoie de o nouă însămânțare; vivace; (p. ext.) de lungă durată. ♦ Cultură perenă = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafețe cultivate. [Cf. fr. pérenne, lat. perennis]. Vezi definitia »
bitúmen s. n. – Material provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii vegetale. Lat. bitumen (sec. XIX). Cuvînt rar; în locul lui se folosește asfalt. În schimb, se folosește der. bituminos, adj., din fr. bitumineux. Vezi definitia »
OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène. Vezi definitia »