RESTITÚȚIE s. f. 1. readucere în starea inițială, restabilire; restituire. ◊ înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia. 2. determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziții din spațiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părților de organe distruse sau vătămate. ◊ revenire la forma inițială a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio) Vezi definitia »

MANGANEMÍE s. f. prezența manganului în sânge. (< fr. manganémie) Vezi definitia »

SEPSÍE s.f. (Med.) Calitatea a ceea ce este septic; infectat. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „infectat”, „septic”, „infecție”. [Gen. -iei. / < fr. sépsie]. Vezi definitia »

HEMIATROFÍE s.f. (Med.) Atrofie limitată la o jumătate a corpului sau a unui organ. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hémiatrophie, cf. gr. hemi – jumătate, a – fără, trophe – hrană]. Vezi definitia »

HETEROPLOIDÍE s. f. modificare în plus sau în minus a numărului de cromozomi caracteristic unei specii. (< fr. hétéroploïdie) Vezi definitia »