porțiáș, porțiáși, s.m. (înv. și reg.) persoană obligată să plătească impozit; iobag; om sărac. Vezi definitia »

CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + suf. -uș. Vezi definitia »

megiáș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje. Vezi definitia »

nuláș, -ă, adj. (reg.; în sintagme) făină nulaș(ă) = făină de calitate superioară. Vezi definitia »

surtucáș, surtucáșe, s.n. (reg.) 1. surtuc mic; surtucel. 2. suman scurt femeiesc. Vezi definitia »