Definita cuvantului cuticulă
CUTÍCULĂ, cuticule, s. f. 1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale. Cuticulă dentară. 2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3. Strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere. – Din fr. cuticule, lat. cuticula.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuticulă
NAMIÁZĂ, namiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi. 2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz. 3. Loc, punct unde ajunge soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Var.: (reg.) nămiáză s. f., nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] – În + amiază. Vezi definitia »
BRÚMĂ, brume, s. f. 1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma. Vezi definitia »
OMARTRÓZĂ s. f. reumatism cronic degenerativ, în articulația umărului. (< fr. omarthrose) Vezi definitia »
ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. Vezi definitia »
a avea gura aurită expr. a prevedea un eveniment fericit Vezi definitia »