HIDROSTÁTICĂ s.f. v. hidrostatic (1). [DEX'98] Vezi definitia »

AUTOMÁTICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a științei care studiază metode și tehnici, de automatizare specifice concepției și utilizării sistemelor automate. Deși termenul de a. a fost introdus în 1940, preocupări în domeniu apar în sec. 18-19. D. Evans realizează (1784) un procedeu automat de obținere a făinii, J.M. Jacquard inventează (după 1800) un război de țesut complex, iar Ch. Babbage construiește (1833) un „motor analitic” care dispunea de o capacitate primitivă de luare a deciziei. Pasul esențial în a. a fost însă inventarea și dezvoltarea (1945-1946) calculatorului electronic. În România, preocupări în domeniu au avut Gr. C. Moisil (teoria algebrică a mecanismelor automate), C. Penescu (teoria sistemelor automate), V. Popov (hiperstabilitatea sistemelor automate), C. Belea (tele-mecanică, teoria sistemelor neliniare), S. Călin (metode de acordare a regulatoarelor automate) ș.a. Vezi definitia »

narcórniță, narcórnițe, s.f. (reg.) insectă coleopteră mare de culoare castanie, cu perișori roșcați pe picioare și pe pântece, al cărui mascul are la cap un corn curbat înapoi; nasicorn. Vezi definitia »

ȚÂȘPOÁCĂ, țâșpoace, s. f. (Reg.) Poșircă. ♦ Mâncare de proastă calitate, zeamă lungă. Vezi definitia »

STEREOFOTOGRÁMĂ s.f. Stereogramă. [Cf. fr. stéréophotogramme]. Vezi definitia »