VÓDĂ s. m. Titlu dat domnilor țărilor românești, adăugat de obicei după numele lor; domnitor; p. ext. principe, rege; persoană care avea acest titlu. ♦ Expr. A nu-i păsa nici de vodă = a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni. A mânca (din) pita lui vodă = a fi slujbaș la stat. – Din sl. [voje]voda. Vezi definitia »

AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul care se poate deplasa în aer. – După fr. aéronef (it. aeronave). Vezi definitia »

cóită (-te), s. f. – 1. Cățea. – 2. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. Mag. kojtat „a umbla hai-hui, a vagabonda” (Pușcariu, Dacor., VIII, 117). Înainte, Pascu, Etimologii, 22, se gîndise la lat. coita. Vezi definitia »

CIMILITÚRĂ, cimilituri, s. f. (Pop.) Ghicitoare. – Cimili + suf. -tură. Vezi definitia »

roánță s.f. sg. (reg.) ciudă, mânie. Vezi definitia »