LÓGOS, logosuri, s. n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, rațiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinității, cuvântul divin. 2. (Ir. și fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos. Vezi definitia »

RITÓS adv. Categoric, ferm, hotărât; deschis. – Din ngr. ritós. Vezi definitia »

ÉPOS s.n. (Liv.) Epopee. ♦ Povestire. [Pl. -suri. / < germ. Epos, gr. epos]. Vezi definitia »

GLORIÓS, -OÁSĂ, glorioși, -oase, adj. Plin de glorie; care aduce glorie. [Pr.: -ri-os] – Din fr. glorieux, lat. gloriosus. Vezi definitia »

USTURICIÓS, -OÁSĂ, usturicioși, -oase, adj. (Reg.) Usturător. – Din ustura + suf. -ic-ios. Vezi definitia »