OSTEOGENÉZĂ s. f. 1. proces de formare a osului; osificare. 2. parte a embriologiei care studiază formarea oaselor și a țesutului osos. (< fr. ostéogenèse) Vezi definitia »

TERMOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Emisiune de radiații luminoase datorită încălzirii moderate a unui corp la o temperatură inferioară celei de incandescență. [Var.: termoluminiscénță s. f.] – Din fr. thermoluminescence. Vezi definitia »

PROFETÉSĂ s. f. prezicătoare. (< fr. prophétesse) Vezi definitia »

púngă (púngi), s. f. – 1. Săculeț de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conținutul unei pungi, cam 500 de piaștri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fișic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiță, punguliță), s. n. și f. (pungă); punguliță, s. f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîștiga bani, mai ales la jocuri; a șterpeli, a fura; a se strînge, a se încreți); pungaș, s. m. (hoț ‹ de buzunare ›; hoțoman, șmecher); pungăși, vb. (a fura); pungășie (var. pungășeală), s. f. (furtișag); pungășoaică, s. f. (hoață); pungășesc, adj. (hoțesc); pungășește, adv. (ca pungașii); pungui, vb. (a (se) încreți; refl., a se strînge, a se micșora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s. f. (lucru prost făcut). Vezi definitia »

OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia. Vezi definitia »