Definita cuvantului curățătorie
CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitoríe s. f.] – Curățat + suf. -orie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu curățătorie
OXALEMÍE, oxalemii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în sânge; cantitate de oxalați prezentă în sânge. – Din fr. oxalémie. Vezi definitia »
CARDIOPLEGÍE s.f. Paralizie a mușchilor inimii. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardioplégie, cf. gr. kardia – inimă, plege – lovitură]. Vezi definitia »
SEMASIOLOGÍE s. f. Semantică (I 1). [Pr.: -si-o-] – Din fr. sémasiologie. Vezi definitia »
PREDISOCIÁȚIE s. f. stare în care se găsesc moleculele unei substanțe după absorbția unor radiații, în care energia de rotație e destul de mare pentru ca molecula să se poată disocia. (< fr. prédissociation) Vezi definitia »
PANTOGRAFÍE s. f. 1. reproducere a unui desen etc. cu ajutorul pantografului (1). 2. procedeu de tipar cu forme a căror suprafață activă, mai înaltă decât suprafața neutră, este unsă cu o cerneală vâscoasă; tipar înalt. (< fr. pantographie) Vezi definitia »