PENSULÁȚIE, pensulații, s. f. (Rar) Pensulare. – Pensula + suf. -ție. Vezi definitia »

SINONIMÍE s. f. Însușire pe care o au unele cuvinte, expresii, afixe etc. de a fi sinonime (1) cu altele; posibilitate a înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. prin sinonimul (2) lor; situație în care se află două sau mai multe sinonime. ♦ P. gener. Asemănare, identitate, corespondență, similitudine. – Din fr. synonymie, lat. synonymia. Vezi definitia »

POLISEMÍE s.f. 1. Calitate a unui cuvânt de a avea mai multe sensuri; polisemantism. 2. (Estet.) Proprietate a operei de artă de a avea pentru contemplator mai multe sensuri, care se dezvăluie succesiv în funcție de contextul social-cultural, de momentul istoric în care este receptată opera etc. [Gen. -iei. / < fr. polysémie]. Vezi definitia »

PLEUROPNEUMECTOMÍE s. f. rezecție a pleurei și a plămânului subiacent. (< fr. pleuropneumectomie) Vezi definitia »

PSIHASTENÍE s.f. Stare psihică morbidă, manifestată prin nehotărâre extremă, obsesii și fobii. [Gen. -iei. / < fr. psychasthénie, cf. gr. psyche – suflet, astheneia – slăbiciune]. Vezi definitia »