DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari. Vezi definitia »

DENEGÁ vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare) Vezi definitia »

RENEGÁ vb. tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare) Vezi definitia »

NAVIGÁ vb. I. intr. 1. A călători, a merge pe apă (cu o navă). ♦ (Despre o navă) A pluti, a merge pe apă. 2. A zbura, a pluti în aer. [P.i. 3,6 -ghează. / < it., lat. navigare, fr. naviguer]. Vezi definitia »

intriga Vezi definitia »