INVÉNȚIE s. f. 1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial. ◊ lucrul inventat. 2. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. (< fr. invention, lat. inventio) Vezi definitia »

TELEDIAFONÍE s. f. diafonie (1) percepută în receptorul telefonic de la capătul opus aceluia de la care provine semnalul perturbator. (< fr. télédiaphonie) Vezi definitia »

CLOȘCĂRÍE, cloșcării, s. f. Loc în care se țin cloștile. – Din cloșcă + suf. -ărie. Vezi definitia »

VENEROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază bolile venerice. (< fr. vénérologie) Vezi definitia »

ETEROINFÉCȚIE s.f. Infecție provenită din afară. [Gen. -iei. / < fr. hétéro-infection] Vezi definitia »