OBSERVÁRE s. f. 1. acțiunea de a observa. ◊ observație (3). 2. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații. 3. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. (< observa) Vezi definitia »

CONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a conserva; conservațiune. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. [< conserva]. Vezi definitia »

POANSONÁRE s.f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei; poansonaj. [Pron. poan-. / < poansona]. Vezi definitia »

pologíre, pologíri, s.f. (pop.; despre iarbă, păioase, holde) doborâre la pământ (cu coasa sau cu secera); strângere în grămezi a poloagelor. Vezi definitia »

SUCCEDÁRE, succedări, s. f. Faptul de a (se) succeda. [Var.: (rar) succédere s. f.] – V. succeda. Vezi definitia »