EPILOGÍSM s.n. Calcul, reflecție, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raționament]. Vezi definitia »

HETAIRÍSM s.n. Denumire dată raporturilor sexuale extraconjugale ale bărbaților cu femei nemăritate; condiția, obiceiurile hetairelor. [Pron. -ta-i-. / cf. fr. hétaïrisme]. Vezi definitia »

MANIHEÍSM s. n. Doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui și al răului. – Din fr. manichéisme. Vezi definitia »

SUPLETIVÍSM s. n. (Gram.) Calitatea de a fi supletiv (1). – Din fr. supplétivisme. Vezi definitia »

EXCLUSIVÍSM s. n. 1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora. 2. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme) Vezi definitia »