CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [Pr.: -tre-ie-. – Var.: (reg.) cutrierá vb. I] – Lat. contribulare. Vezi definitia »

ZGĂURÁ, zgắur, vb. I. Tranz. (Trans.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii. (din pl. zgăuri; sau din lat. *excăvŭlāre) Vezi definitia »

chéra s. f. – Doamnă (titlu de politețe, folosit în sec. XVIII-XIX, înv.). Ngr. ϰερά, cf. chir. – Compară cheramò (var. chiramò), s. f. (doamna mea), din ngr. ϰυρά μου. – Der. chiriță, s. f. (înv., doamnă); cherațiță, s. f. (înv., femeie elegantă), din ngr. ϰερατζίτζα (Gáldi 163). Vezi definitia »

lucratura, actiune ascunsa Vezi definitia »

înconjurá (încónjur, înconjurát), vb. – 1. A face ocolul unui loc, unui obiect. – 2. A împrejmui, a străjui. – 3. A asedia, a încercui. – 4. A evita, a eschiva. – 5. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. Lat. congyrare (Pușcariu 826; Candrea-Dens., 925; DAR). Rezultatul normal, încunjura, var. destul de frecventă, a suferit o disimilație; cf. jur, împrejur. – Der. înconjurător, adj. (care înconjură); înconjurime, s. f. (împrejurime). Vezi definitia »