TUMESCÉNȚĂ s. f. tumefacție. (< fr. tumescence) Vezi definitia »

FOFEÁZĂ, fofeze, s. f. Nume dat mai multor obiecte în formă de aripă sau de braț: a) aripa unei ferestre, a unei uși sau a unei porți; b) fiecare dintre brațele care poartă scaunele unui scrânciob; c) fiecare dintre aripile unei mori de vânt; d) fiecare dintre tălpile războiului de țesut; e) fiecare dintre lopățelele pe care se întinde tortul când se pune pe vârtelniță; f) fiecare dintre aripile unei grape articulate. ◊ Expr. A umbla ca o fofează = a umbla repede. [Pl. și: fofezi] – Et. nec. Vezi definitia »

slábină, slábini, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare. 2. (la oameni) abdomen, slabiță. Vezi definitia »

ENANTIÓZĂ s.f. Nume dat în anumite sisteme filozofice fiecăreia dintre cele zece opoziții socotite ca sursă a oricărui lucru. [< gr. enantiosis, cf. fr. énantiose]. Vezi definitia »

LÓCĂ s. f. Denumire dată unui grup de boli infecțioase ale puietului de albine, provocate de un bacil care atacă larvele în vârstă de 3-4 zile. – Din fr. loque. Vezi definitia »