POLEMÍSM s.n. Caracter polemic. [Cf. it. polemismo]. Vezi definitia »

HENOTEÍSM s. n. formă primitivă de religie în care credincioșii se închină unei singure divinități, fără a exclude existența altora. (< fr. hénothéisme) Vezi definitia »

POMPIERÍSM s. n. manieră a artiștilor și literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos. (< fr. pompiérisme) Vezi definitia »

DIOGENÍSM s. n. cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. (< fr. diogénisme) Vezi definitia »

NEOARISTOTELÍSM s.n. (Fil.) Denumire dată aristotelismului Renașterii, opus celui scolastic. [< fr. néo-aristotélisme]. Vezi definitia »