alintá (alintát, alintát), vb. – A mîngîia, a răsfăța. Lat. *allēntāre, de la *allĕnĭtāre, care provine de la lēnis „ușor, blînd” (Candrea-Dens., 990); după alții, din lat. *allĕntāre, de la lĕntus, cu evoluția semantică de la domeniul material la cel moral, ca în blandus › blînd, tenerus › tierno etc. (Pușcariu 64; REW 257; DAR); cf. it. (sard.) allentare, sicil. allentari, abruz. allendá, v. fr. alenter, prov. alentar, toate cu sensul primitiv. Mai probabil, *allēntāre a fost simțit ca un frecventativ de la *allēnāre, chiar dacă la origine nu aparțineau aceleiași familii (DAR citează un ex. din Dosoftei, în care este evidentă această confuzie). – Der. alintător, adj. (care alintă); alintătură, s. f. (alintare). Vezi definitia »

exista ori nu???? Vezi definitia »

ADÂNCATA 1. Com. în jud. Ialomița; 3.330 loc. (1991). 2. Com. în jud. Suceava; 7.939 loc. (1991). Biserică de lemn (sec. 17, cu adăugiri din sec. 19). Vezi definitia »

DETECTÁ vb. I. tr. A descoperi și identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent). [< fr. détecter]. Vezi definitia »

Planta cu frunze micii Vezi definitia »