MONÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme. Vezi definitia »

ATEÍSM s.n. Concepție materialistă care respinge religia, credința în supranatural și existența oricărei divinități, a miracolelor și a vieții de apoi; negare a lui Dumnezeu. [< fr. athéisme, it. ateismo < gr. a – fără, theos – zeu]. Vezi definitia »

NORMATIVÍSM s. n. 1. purism dogmatic, atitudine normativă sistematică. 2. curent în filozofia contemporană care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. (< fr. normativisme) Vezi definitia »

DETECTIVÍSM s. n. Aptitudine sau atitudine, manieră de detectiv. – Detectiv + suf. -ism. Vezi definitia »

UNIATÍSM s.n. (Bis.) Formulă folosită de biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican; uniație. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. uniatisme, it. uniatismo]. Vezi definitia »