PÍZMĂ, pizme, s. f. (Pop.) Ciudă, necaz, nemulțumire; p. ext. ură, dușmănie; (sens curent) invidie. ◊ Loc. prep. În pizma (cuiva) = cu intenția de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva. ◊ Expr. (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a ajunge la ceartă cu cineva. – Din sl. pizma. Vezi definitia »

fârticúșă, fârticúșe, s.f. (reg.; la pl.) prune goldane. Vezi definitia »

CAFEÍNĂ s. f. alcaloid din cafea și ceai, excitant al sistemului nervos și stimulent al inimii; cofeină. (< fr. caféine) Vezi definitia »

EPIGLOTÍTĂ s. f. inflamație a epiglotei. (< fr. épiglottite) Vezi definitia »

SUBRÚBRICĂ s.f. Subdiviziune a unei rubrici. [< sub- + rubrică]. Vezi definitia »