STRÍGĂ, strigi, s. f. 1. (În superstiții) Ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă-roșcată, cu pete brun-închis, care se hrănește mai ales cu șoareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg și care, când este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga. Vezi definitia »

CALCULÓZĂ s. f. boală produsă de prezența calculilor în anumite organe interne; litiază (1). (< fr. calculose) Vezi definitia »

rabáșcă s.f. (reg.) mistrie. Vezi definitia »

FÍRMĂ s. f. 1. inscripție pe o placă, pe un zid etc., cuprinzând denumirea și destinația unui magazin, a unei instituții etc. 2. nume sub care se întreprinde o afacere comercială. (< germ. Firma) Vezi definitia »

TELEGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisă. 2. (enigmistică) anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ține seama de aceleași reguli ca la cartea de vizită. (< fr. télégramme) Vezi definitia »