OVAȚIONÁRE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa. Vezi definitia »

NITROZÁRE s. f. introducere a unei grupări nitrozo în molecula unui compus organic. ◊ transformare, în sol, a amoniacului sau a sărurilor amoniacale în acid nitros. (după fr. nitrosation) Vezi definitia »

Directoare a direcției corect și nu directoare al direcției acordul în caz ți gen Vezi definitia »

neispitíre s.f. (înv.) inexperiență. Vezi definitia »

CUMULIZÁRE s.f. Procesul de formare a norilor de tip cumulus. [Et. incertă]. Vezi definitia »