Definita cuvantului cavaler
CAVALÉR, cavaleri, s. m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante. 4. Persoană având titlul de cavaler (1-3). 5. Călăreț. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. 7. (Pop.) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cavaler
DURAMÁTER subst. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater. Vezi definitia »
PETROLIFÉR, -Ă adj. (despre terenuri, zăcăminte) care conține petrol. (< fr. pétrolifère) Vezi definitia »
BOMBARDIÉR s.n. Avion de bombardament. [Pron. -di-er, pl. -re. / < fr. bombardier]. Vezi definitia »
TUNICIÉR, tunicieri, s. m. (La pl.) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă formată dintr-o substanță celulozică (Urochordata); (și la sg.) animal din această încrengătură; urocordat. [Pr.: -ci-er] – Din fr. tuniciers. Vezi definitia »
CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar. Vezi definitia »