serdár, serdári, s.m. (înv.) 1. (în sec. XVI-XVII) comandant de oaste, mai ales de călărime. 2. (în sec. XVIII-XIX) boier de rang mijlociu. 3. general de cavalerie în armata otomană. 4. (reg.) călău. Vezi definitia »

OVÁR s.n. 1. (Biol.) Organ în care se formează celulele sexuale feminine. 2. (Bot.) Parte a pistilului unde se formează ovulele și care se transformă după fecundație în fruct. [Cf. fr. ovaire, lat. ovarium]. Vezi definitia »

LACUNÁR adj. care prezintă lacune. ◊ (despre minerale) cu interstiții în punctele de joncțiune. ♦ sistem ~ = ansamblu de cavități discontinue care umplu interstițiile celulelor, țesuturilor și organelor. (< fr. lacunaire) Vezi definitia »

TUFÁR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese crescute de la rădăcină, ca o tufă; tufan (2). – Tufă + suf. -ar. Vezi definitia »

jitár (jitári), s. m. – Persoană angajată să păzească semănăturile. Sl. (bg., rus.) žitarĭ, din sl. žito „grîu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der. jităreasă, s. f. (nevastă de jitar); jitărie, s. f. (locuința jitarului; impozit); jitărit, s. n. (consum, drept); jitniță (var. jigniță), s. f. (hambar), din sl. žitĭnica, cf. bg., rus. žitnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81); jitnicer (var. jignicer), s. m. (înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curții domnești); jitnicereasă (var. jitniceroaie), s. f. (nevastă de jitnicer). Jetui, vb. refl. (Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu, Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o var. de la ghftui, ca jilău față de gealău sau jirav față de ghirav, firav. Vezi definitia »