horn (hórnuri), s. n. – 1. Parte a coșului de fum. – 2. Parte superioară la soba făcută din cărămizi. – 3. (Trans.) Horn. – Var. hoarnă. Germ. Horn, prin intermediul rut. horn (DAR), cf. pol. horno, rut. gorn (Tiktin). – Der. hornoi (var. horloi, (h)urloi), s. n. (coș, horn; țeavă, conductă); hornar, s. m. (coșar). Vezi definitia »

LAMELICÓRN, -Ă adj. (Despre insecte coleoptere) Care are antenele terminate prin prelungiri lameloase, dispuse în evantai. [< fr. lamellicorne]. Vezi definitia »

BICÓRN, -Ă I. adj. bicornat. II. s. n. pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, la solemnități. (< fr. bicorne) Vezi definitia »

VIBÚRN s. m. arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și fructele roșii, necomestibile, în formă de ciorchini; călin. (< fr., lat. viburnum) Vezi definitia »

etern (etérnă), adj. – Veșnic, nepieritor. Lat. aeternus (sec. XIX). – Der. eternitate, s. f., din fr. éternité; eterniza, vb., din fr. éterniser. Vezi definitia »