PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. Vezi definitia »

șumení, șumenésc, vb. IV refl. (reg.) a se ameți de băutură; a se chercheli, a se îmbăta. Vezi definitia »

PREMENÍ vb. IV v. primeni. Vezi definitia »

ZINGHENÍ vb. IV. v. zăngăni. Vezi definitia »

ORGANI- v. organo-. Vezi definitia »