Definita cuvantului căiță
CĂÍȚĂ, căițe, s. f. (Reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 2. (Reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căiță
sosiárcă, s.f. (înv.) sosieră. Vezi definitia »
fírtă (-te), s. f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s. n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s. f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186). Vezi definitia »
PENETRÁNȚĂ s. f. 1. penetrație (1). 2. (fiz.) efectul pătrunderii liniilor de câmp electric printr-un electrod. 3. (biol.) frecvența cu care o genă își manifestă efectul fenotipic. (< fr. pénétrance) Vezi definitia »
ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. (< germ. Ornamentik) Vezi definitia »
SEISMOGRÁMĂ s.f. Grafic obținut cu ajutorul unui seismograf, reprezentând oscilațiile scoarței terestre. [Pron. se-is-. / < fr. séismogramme, cf. gr. seismos – cutremur, gramma – scriere]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z