Definita cuvantului călare
CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De(-a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală; pl. (adjectival) călắri] – Lat. caballaris, -em.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu călare
GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – Din geamăn + suf. -are. Vezi definitia »
PROMOVÁRE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei. – V. promova. Vezi definitia »
TRANSCALCULÁRE s. f. calculul coordonatelor rectangulare ale punctelor de pe teren, prin trecerea de la un sistem de coordonare la un altul. (< trans- + calculare) Vezi definitia »
CAPSOMERE (‹ fr.) s. f. pl. Unități structurale ale capsidei dispuse simetric (helicoidal sau cuboidal). Numărul lor constituie un criteriu de clasificare a virusurilor. Vezi definitia »
EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație; exces (1). – V. exagera. Vezi definitia »