Definita cuvantului călăraș
CĂLĂRÁȘ, călărași, s. m. 1. (La pl., în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la sg.) membru al acestui corp militar. ♦ (Înv.) Ostaș de cavalerie. 2. Coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri, și plasată călare pe coarda de doi ani. – Călare + suf. -aș.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu călăraș
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș. Vezi definitia »
hámiș (-șe), adj. – 1. Șmecher, șiret. – 2. Fals, prefăcut. – Var. hameș. Mag. hamis (Lowë 60; DAR). În Trans. Hameș, pe care DAR îl derivă din alb. hamës „mîncăcios”, nu este decît o var. – Der. hămișag, s. n. (fraudă, înșelăciune), din mag. hamissag; hămăși, vb. (a corupe, a vicia), în Trans. Vezi definitia »
pádiș s.n. (reg.) loc cu rugi de merișoare, afină și zmeură, încărcați cu fructe. Vezi definitia »
BARÉȘ s.n. v. bariș. Vezi definitia »
JACÁȘ, jacași, s. m. (Reg.) Om jefuitor, hrăpăreț. [Var.: jăcaș s. m.] – Jac2 + suf. -aș. Vezi definitia »