Definita cuvantului călăreț
CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria. ♦ (Înv.) Călăraș (1). 2. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; b) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; c) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; d) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu călăreț
rumânéț, -eáță, rumânéți, -țe, adj. (reg.) cu obiceiuri românești, ca românii. Vezi definitia »
MUCULÉȚ, muculeți, s. m., muculețe, s. n. Diminutiv al lui muc; mucușor. – Muc + suf. -uleț. Vezi definitia »
PODÉȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); poduleț, podișcă (1), poduț2, podiș (2), podișor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă (1). – Pod + suf. -eț. Vezi definitia »
POPÂNDÉȚ, (1) popândeți, s. m., (2) popândețe, s. n. (Reg.) 1. S. m. Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). 2. S. n. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), poponeț1 (2). – Din popândău. Vezi definitia »
ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb2; albicios. Vezi definitia »