MIORLĂITÚRĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit'. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură. Vezi definitia »

a băga în cofă expr. a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie), a surclasa. Vezi definitia »

STRÁȚĂ s. f. registru contabil în care se înregistrează toate operațiile economice și financiare ale unei întreprinderi. (< germ. Strazze) Vezi definitia »

CHINTILĂ, Spiru (1921-1978, n. Buzău), pictor român. Portrete, peisaje, naturi statice, compoziții, organizate după principii metodologice ale cubismului, cu detalii figurative înscrise în forme geometrice („Natură statică cu mere”). Vezi definitia »

CALAMÍNĂ s. f. 1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit. (< fr. calamine, lat. calamina) Vezi definitia »