RÁȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel]. Vezi definitia »

TRÓMEL s.n. Aparat de sortat minereurile după grosime, constând dintr-o sită cilindrică rotitoare. [< fr. trommel]. Vezi definitia »

ISOSCÉL adj. (despre triunghiuri) cu două laturi egale; (despre trapeze) cu laturile neparalele congruente. (< fr. isoscèle, lat. isosceles) Vezi definitia »

COSĂCÉL, cosăcei, s. m. Diminutiv al lui cosac. – Cosac + suf. -el. Vezi definitia »

PARAGÉL s.n. Produs sintetic obținut prin condensarea parafinei clorurate cu hidrocarburi aromatice; paraflau. [Cf. it. paragelo]. Vezi definitia »