pahíbă, pahíbe, s.f. (reg.) cusur, defect. Vezi definitia »

VIGILÉNȚĂ s.f. 1. Atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă. 2. Calitate politică care constă în a veghea, a recunoaște cu pricepere dușmanul de clasă sub orice formă s-ar ascunde și a-l face inofensiv. [Cf. fr. vigilance, lat. vigilantia]. Vezi definitia »

nădățícă s.f. (reg.) numele unei plante denumită și barba ursului. Vezi definitia »

ACROMATÍNĂ s. f. substanță necolorabilă din nucleul celular. (< fr. achromatine) Vezi definitia »

CITOTOXÍNĂ s. f. 1. toxină de origine celulară. 2. substanță capabilă să distrugă unele celule. (< fr. cytotoxine) Vezi definitia »