SÍRMĂ s.f. (Ant.) Mantie mare folosită în tragedia greacă de cei care aveau roluri de zei. ♦ Haină lungă cu trenă la vechii greci. [< fr., gr. syrma]. Vezi definitia »

tarábă (tắrăbi), s. f. – Tejghea, masă de expus mărfurile. Tc. tarab, din arab. darabah (Șeineanu, II, 348). – Der. tarabagiu, s. m. (negustor de la tarabă); tărăbuță, s. f. (bagaje, catrafuse) se folosește mai ales la pl. Vezi definitia »

specială, speciale s. f. (deț.) 1. penitenciar cu regim sever. 2. băutură alcoolică. Vezi definitia »

CLÁUZĂ s. f. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc. ♦ ~ a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state. (< lat. clausa, fr. clause) Vezi definitia »

SANGUÍNĂ s. f. 1. oligist folosit la fabricarea creioanelor colorate. 2. desen cu un astfel de creion. ◊ litografie imitând un asemenea desen. (< fr. sanguine) Vezi definitia »