COMBINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. ( Vezi definitia »

COMPÚNERE s. f. 1. acțiunea de a compune. 2. bucată literară sau muzicală; compoziție. 3. procedeu de formare a cuvintelor prin crearea unui cuvânt nou din mai multe cuvinte întregi existente independent, cu ajutorul unor elemente de compunere sau din abrevieri. 4. lucrare școlară scrisă asupra unei teme; compoziție (6). (<compune) Vezi definitia »

NEADORMÍRE, neadormiri, s. f. (Pop.) Atenție, grijă, veghe. ◊ Loc. adv. Cu neadormire = a) atent, cu grijă; b) neîncetat, continuu. [Pr.: ne-a-] – Ne- + adormire. Vezi definitia »

ATOMIZÁRE (‹ fr.) s. f. (CHIM.) Metodă de uscare constînd în pulverizarea soluțiilor sau a suspensiilor într-un curent de aer cald. Vezi definitia »

ÎNCHÍDERE, închideri, s. f. Acțiunea de a (se) închide; închis¹. ◊ Închiderea unui dosar = scoaterea de pe rol a unei acțiuni judiciare. – V. închide. Vezi definitia »