FLAMÍN, flamini, s. m. Preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie 3 zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici. – Din fr. flamine, lat. flamen, -inis. Vezi definitia »

CAPRIN, -Ă I. adj. referitor la capre. II. s. f. pl. subfamilie de rumegătoare: capra, antilopa etc. (< fr. caprin/és/) Vezi definitia »

scrin (-nuri), s. m. Comodă, mobilă cu rafturi. – Mr. scriná. Sl. skrina, skrinija, prin intermediul bg., rus. skrin (Miklosich, Fremdw., 126; Tiktin; Densusianu, Rom., XXXIII, 285), cf. alb. skrinë (Meyer 385), mag. szekrény; este dubletul lui sicriu (var. înv. secriu, sàcriu), s. n. (înv., cutie, ladă; coșciug), din mag. (Cihac, II, 575; Gáldi, Dict., 97). Der. directă din lat. scrinium (Diez, Gramm., I, 281; Cihac, I, 281; Koerting 8525) mu este posibilă. – Der. scrinier(iu), s. m. (înv., arhivar). Vezi definitia »

BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ◊ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă. 6. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin) Vezi definitia »

teletín (-nuri), s. n. – Piele fină de bovine. Tc. teletin (Șeineanu, II, 355), cf. ngr. τελατίνι, sb. teletina (Candrea). Vezi definitia »