CONSONÁNȚĂ s. f. 1. (muz.) îmbinare armonioasă de sunete. ◊ asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. (fig.) acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< fr. consonance, lat. consonantia) Vezi definitia »

FLUORÚRĂ s. f. compus al fluorului cu diferite elemente sau radicali organici; sare a acidului fluorhidric. (< fr. fluorure) Vezi definitia »

LÍGĂ s.f. Uniune de state, de orașe etc., constituită în vederea realizării unui scop comun; organizație. [Cf. fr. ligue, it. liga]. Vezi definitia »

BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de a (se) bărbieri. 2. (Fam.) Lăudăroșenie; minciună. [Pr.: -bi-e-] Vezi definitia »

MEDRÉSĂ s. f. institut de învățământ superior musulman; edificiul care îl adăpostește. (< fr. medersa) Vezi definitia »