ANAFÓRĂ¹, anafore, s. f. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze sau părți de frază pentru accentuarea unei idei sau pentru obținerea unor simetrii. – Din fr. anaphore, lat. anaphora. Vezi definitia »

spelcúță, spelcúțe, s.f. (reg.) 1. acușor, acuș (de păr). 2. (în forma: spilcuță) numele mai multor plante din familia compozeelor: granat, crizantemă, calapăr. Vezi definitia »

COÁNĂ s. f. orificiu posterior al foselor nazale; nară interioară. (< fr. choane) Vezi definitia »

BÓXĂ s. f. 1. compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi. ◊ parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzații în cursul proceselor. ◊ despărțitură într-un grajd. ◊ compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcațiilor cu motor. 2. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor. 3. ladă care servește la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă. 4. incintă acustică. (< fr. box) Vezi definitia »

RENÓNSĂ s. f. (la jocul de cărți) refuz de a da culoarea cerută. (< fr. renonce) Vezi definitia »