ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa². Vezi definitia »

stăvár, stăvári, s.m. (reg.) 1. păzitor de cai la pășune; herghelegiu. 2. (înv.) armăsar. 3. specie de insectă de noapte. Vezi definitia »

DREPTUNGHIULÁR, -Ă adj. În formă de dreptunghi. [Pron. -ghiu-. / < dreptunghi, după fr. rectaugulaire]. Vezi definitia »

BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire. Vezi definitia »

VIERMÁR, viermare, s. n. (Rar) Viermărie. – Vierme + suf. -ar. Vezi definitia »