a fi tobă de carte expr. a fi foarte învățat / instruit. Vezi definitia »

GLÓNTE s. n. V. glonț. Vezi definitia »

vastitáte s. f., g.-d. art. vastitắții Vezi definitia »

oáste(óști), s. f. – 1. Armată. – 2. (Înv.) Război. – Mr. oaste, megl. ǫsti, istr. oste. Lat. hostem (Diez, I, 297; Pușcariu 1216; Candrea-Dens., 1278; REW 4201), cf. it. oste, prov., v. fr. ost, sp. hueste, port. hoste. – Der. ostaș, s. m. (soldat, combatant); ostășesc, adj. (militar); ostășește, adv. (militărește); ostăși, vb. (a servi în armată); ostășie, s. f. (serviciul militar); ostășime, s. f. (mulțime de ostași); oști, vb. (a servi în armată; a lupta); oștire, s. f. (oaste; înv., expediție militară); oștean, s. m. (soldat); oștenesc, adj. (militar); oștenește, adv. (militărește); oștenie, s. f. (militărie); oștime, s. f. (oaste); oștitor, s. m. (înv., soldat); oștitură, s. f. (înv., ordin de bătălie). Vezi definitia »

AEROPLANCTOFÍTE s. f. pl. plante microscopice care plutesc în aerul atmosferic. (< fr. aéroplanctophytes) Vezi definitia »