Definita cuvantului cămăraș
CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. ♦ (Înv.) Intendent la o mănăstire. – Cămară + suf. -aș.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cămăraș
cufundíș, cufundíșuri, s.n. (reg.) adâncătură, groapă. Vezi definitia »
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș. Vezi definitia »
BÂTLĂNÁȘ, bâtlănași, s. m. Pasăre din ordinul picioroangelor, cu ciocul lung și cu penele roșcate și negre (Ardea minuta). – Din bâtlan + suf. -aș. Vezi definitia »
SPINĂRÍȘ, spinărișuri, s. n. (Reg.) Spinărie. – Din spinăr[ie] + suf. -iș. Vezi definitia »
măcéș (măcéși), s. m. – Trandafir-sălbatic (Rosa canina). – Var. măcieș. Megl. măceș. Origine îndoielnică. Poate dintr-un bg. mečeška (šipka), plantă. Arbustul se numește în bg. diva šipka „trandafir sălbatic”, dar cf. numele lat. și sp. Cf. și slov. macés(en) „zadă”. Alte explicații sînt insuficiente: de la mărăciniș (Crețu 345); din sb. mekuša „măr sau pară moale” (Cihac, II, 180), legat de măci; din mag. Mátyás „Matei”, ipoteză care nu explică megl. (Tiktin; Scriban). – Der. măceșe (var. măceașă), s. f. (fructul măceșului). Vezi definitia »