REOBÁZĂ, reobaze, s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase. Vezi definitia »

SILVOSTÉPĂ s. f. zonă de vegetație între stepă și pădure; antestepă. (< fr. sylvosteppe) Vezi definitia »

coșolínă s. f. – Nutreț verde, iarbă, furaj. Rus. košenina, probabil contaminat cu rut. košelina „coș” (DAR). Vezi definitia »

ARGIRÓZĂ s. f. (Med.) Argirism. – Din fr. argyrose. Vezi definitia »

GÂLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. Vezi definitia »