căldúră (căldúri), s. f. – 1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însuflețire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, țîțe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Pușcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existență se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda. – Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însuflețit, în călduri). Vezi definitia »

FOTOGRAVÚRĂ s. f. 1. procedeu de reproducere a imaginilor folosit la confecționarea clișeelor, cu ajutorul căruia se obțin planșele gravate; gravura obținută. 2. heliogravură (2). (< fr. photogravure) Vezi definitia »

NOSOCONIÓZĂ s. f. boală profesională produsă prin acțiunea pulberilor. (< fr. nosoconiose) Vezi definitia »

zambílă-moțátă (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. zambílei-moțáte; pl. zambíle-moțáte Vezi definitia »

TABLATÚRĂ s. f. Vechi sistem de notație muzicală, cu ajutorul literelor alfabetului, al cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele. – Din fr. tablature. Vezi definitia »