spélcă (ci), s. f. – 1. Ac de păr, agrafă. – 2. Ac cu gămălie. – Var. spilcă. Sl., cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus., rut. špilĭka (Miklosich, Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan, Dift., 97). – Der. spilcui vb. (Mold., a prinde cu bolduri; a se găti, a se dichisi); spilcuță, s. f. (crizantemă, Chrysanthemum parthenium). Vezi definitia »

BARONEÁSĂ s.f. Femeie având titlu de baron; fiică de baron; baroană. [Cf. it. baronessa]. Vezi definitia »

AMPLIDÍNĂ s. f. mașină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal. (< fr. amplidyne) Vezi definitia »

SACÁDĂ s.f. (Rar) Mișcare bruscă, neregulată, sacadată. [< fr. saccade, cf. v.fr. saquer – a trage]. Vezi definitia »

VIVARÍSTICĂ s. f. arta creșterii animalelor mici în vivarii. (< germ. Vivaristik) Vezi definitia »