Definita cuvantului căpătuială
CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpătuială
MANTICORĂ, manticore, s.f. 1. Creatură legendară similară Sfinxului egiptean, cu trup de leu roșu, cap de om cu trei rânduri de dinți ascuțiți și cu voce ca de trompetă.
Sursa – http://en.wikipedia.org/wiki/Manticore Vezi definitia »
TELOFÁZĂ s.f. (Biol.) Ultima fază a mitozei, în care se formează nucleul și noua membrană. [< fr. télophase]. Vezi definitia »
ȘANTÉZĂ s.f. (Franțuzism) Cântăreață de varieteu. [< fr. chanteuse]. Vezi definitia »
PARÚRĂ s. f. 1. podoabă purtată de mirese pe cap. 2. garnitură asortată de bijuterii. (< fr. parure) Vezi definitia »
HÂRȘCÂITÚRĂ, hârșcâituri, s. f. V. hârșâitură. Vezi definitia »