Definita cuvantului căpătuire
CĂPĂTUÍRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpătuire
REPARTIZÁRE s.f. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei; repartiție; (spec.) înscris prin care este repartizat ceva. [< repartiza]. Vezi definitia »
supleáre, supleắri, s.f. (înv.) suplinire. Vezi definitia »
ÎNVRÂSTÁRE s. f. v. învârstare. Vezi definitia »
ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Pop.) Arestare. – V. arestui. Vezi definitia »
imprejurare, situatie, context Vezi definitia »