Definita cuvantului căpătuit
CĂPĂTUÍT, -Ă, căpătuiți, -te, adj. Care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat. ♦ (Fam.) Căsătorit. – V. căpătui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpătuit
ȘIÍT, -Ă adj. Referitor la șiism. // s.m. și f. Adept al șiismului. [< fr. chiite]. Vezi definitia »
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. Vezi definitia »
ARSENÍT s.m. Sare a acidului arsenios. [Pl. -iți. / < fr. arsénite]. Vezi definitia »
INSTRUÍT adj. 1. Învățat, cult. 2. (Mil.; despre ostași) Care și-a însușit cunoștințele de teorie și practică militară. [Pron. -tru-it. / cf. fr. instruit]. Vezi definitia »
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi. Vezi definitia »