Definita cuvantului căpățână
CĂPĂȚẤNĂ, căpățâni, s. f. 1. Cap de animal mort sau tăiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor. Căpățână de varză. 4. Nume dat unor obiecte de formă conică. Căpățână de zahăr. – Lat. pop. capitina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpățână
CENÓZĂ2 s.f. Evacuare a fecalelor din organism. (din fr. cénose) Vezi definitia »
vaccinélă s. f., g.-d. art. vaccinélei Vezi definitia »
PUBÉLĂ s.f. Recipient în care se depun resturile menajere; ladă de gunoi portabilă. [< fr. poubelle]. Vezi definitia »
CARPOCÁPSĂ s.f. Fluturaș cu aripile cenușii-cafenii, cu fețe și cu marginile franjurate, de culoare mai deschisă, care trăiește pe arborii fructiferi; molia-mărului. [< fr. carpocapse, cf. gr. karpos – fruct, kaptein – a mânca lacom]. Vezi definitia »
ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Din lat. *sira. Vezi definitia »